Cum a fost Banatul Republică Autonomă două săptămâni în toamna anului 1918 (31 octombrie-14 noiembrie 1918)

Sfârșitul Primului Război Mondial a venit pentru Imperiul Austro-Ungar cu un val de revendicări naționale și de desprinderi din sânul monarhiei austro-ungare a popoarelor croat, sloven, bosniac ceh, slovac, polonez care au proclamat state independente. Croații bosniacii și slovenii vor crea alături de sârbi Regatul Sârbo-Croato-Sloven, cehii și slovacii au creat Cehoslovacia, iar polonezii, Polonia (statele medievale ceh și polon dispărând în secolul XVI, respectiv XVIII).

Banatul, ca și Bucovina erau teritorii românești istorice unde cu timpul se așezaseră populații colonizate care în virtutea celor 14 puncte expuse de Woodrow Wilson, doreau autodeterminarea.

Banatul, în perioada 30 octombrie-14 noiembrie 1918, a fost republică autonomă, cu sediul la Timișoara, sub conducerea bolșevicului pro-maghiar de origine șvabă Otto Roth.

În fapt, bolșevicul bănățean membru al Partidului Social-Democrat din Ungaria aservit cercurilor reacționare bolșevice conduse de unul din cei mai ciudați și incompetenți politruci bolșevici, avocatul și ziaristul Bela Kun (20 februarie 1886 Cehu Silvaniei, Sălaj-29 august 1938, Moscova), un individ infatuat, fondator în 1918 al Partidului Comunist Maghiar și președinte al comitetului central al acestuia, lipsit de cea mai elementară cultură politică (subofițer voluntar austro-ungar, înrolat la Cluj, devenit ofițer pentru curajul de pe front, cade prizonier în Galiția, în 1916, fiind internat de ruși la Tomsk, unde îmbrățișează ideologia bolșevică (mulți arestați din lagăr erau bolșevici care refuzaseră să lupte în armata țaristă), pe fondul declanșării revoluției din 1917, după care, în 1918, revine cu agenți bolșevici și cu bani de la CEKA pentru a crea o mișcare comunistă în Ungaria), dorea să aducă Banatul în componența Ungariei. A fost ajutat de către lt.colonel Albert Bartha, Șeful Comandamentului Militar Timișoara.

Bela Kun

La 30 octombrie 1918, cele două unelte politice ale lui Bela Kun, avocatul Otto Roth și lt.col. Albert Bartha (12 august 1877-2 decembrie 1960) au primit ordinele de la bolșevicii maghiari. Albert Bartha a fost desemnat Ministru al Apărării în scurta existență a Republicii Bănățene.

Albert Bartha

O mare demonstrație a avut loc la Timișoara, la 31 octombrie 1918. Bolșevicii au proclamat Republica Bănățeană pentru că tot la 31 octombrie 1918, românii, șvabii, sârbii și maghiarii înființaseră Consiliul Național al Banatului, în sala cea mare a principalei cazarme militare a Timișoarei.

Liderii români s-au opus bolșevicului Otto Roth, afirmând: „Noi, românii, nu putem primi propunerea domnului Otto Roth. Aspirațiile neamului nostru ne îndeamnă să urmăm altă cale. Vom constitui Consiliul nostru național”.

La 31 octombrie 1918, șvabii își vor crea și ei Sfatul Național Militar al Șvabilor, condus de lt.colonelul Albert Fuchs.

Fruntașul român dr. Aurel Cosma (26 septembrie 1876-Beregsău Mare- 31 iulie 1931-Timișoara) a declarat atunci: „De astăzi înainte s-au rupt pentru totdeauna lanțurile robiei națiunii române” Dr. Aurel Cosma a decis afilierea românilor din Banat la Consiliul Național Român Central de la Arad care urma să organizeze populația românească în virtutea unirii cu România, scopul declarat de la început al acestui for național românesc, în situația în care s-a produs implozia monarhiei dualiste austro-ungare.

Dr.Aurel Cosma

În fapt, românii bănățeni nu s-au împăcat prea bine cu Otto Roth, ca dovadă că această creație bolșevică maghiară, Republica Bănățeană nu a reușit să controleze decât o mică parte a Banatului. Timișorenii au protestat în cartierul Fabric, iar la Lugoj, Valeriu Braniște a organizat o amplă mișcare de protest.

Spre cinstea lor, șvabii bănățeni cărora după 17 februarie 1867 li s-au închis școlile în limba germană de către administrația maghiară din cadrul Austro-Ungariei (Banatul era dependent ca și Transilvania de Transleithania-Ungaria, în timp ce Bucovina depindea de Cisleithania-Austria, conform pactului dualist austro-ungar, care crease ”Armata KuK” („Koniglich und Kaiserlich”- Regală și Imperială), Împăratul de la Viena fiind Regele Apostolic al Ungariei), au fost tot timpul de partea românilor.

În noiembrie 1918, la Belgrad, s-a semnat o convenție militară, în care trupele maghiare trebuiau să se retragă pe malul stâng al Mureșului. Maghiarii tergiversau și în consecință, sârbii care doreau și ei Banatul în totalitate au decis la 14 noiembrie 1918 să ocupe militar Banatul, desființând Republica Bănățeană.

Românii, sârbii și maghiarii au votat la date diferite, unirea Banatului cu fiecare din aceste țări, însă o mediere a Antantei a făcut ca în 1919, Banatul să fie împărțit către România (cea mai mare parte ca să cuprindă și populația șvabilor care în unanimitate și-a exprimat dorința de a trăi în România), a doua parte ca mărime să revină Serbiei (Voivodina), în timp ce o mică parte nu departe de Arad spre Szeged să revină Ungariei.

Trupele române au intrat în Timișoara la 3 august 1919, deși Adunarea de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 a votat Unirea Banatului cu România. Deși sârbii au împiedicat delegații bănățeni să meargă la Alba Iulia, aceștia, conduși de dr. Aurel Cosma au ajuns și au votat pentru Unirea Banatului cu România. În fapt. după ce în noiembrie 1918, sârbii au ocupat Banatul desfiinând Republica Bănățeană, inclusiv organizația românească și pe cea așvabilor, trupele franceze au intervenit și au plasat Banatul sub administrația Antantei. Când la 27 iulie 1919, trupele sârbe s-au retras, dr. Aurel Cosma a fost numit de generalul Charles de Tournadre, prefect al Banatului. A fost reconfirmat de Alexandru Averescu la 13 martie 1920, dar la 4 aprilie 1920, dr. Aurel Cosma a demisionat, dorind să se implice în organizarea în Banat a organizațiilor Partidului Național Liberal. Dr. Aurel Cosma va fi Ministrul Lucrărilor Publice în Guvernul Ionel Brătianu (24 ianuarie 1922-30 octombrie 1923). A fost deputat de Timiș-Torontal din 1927, iar din primăvara anului 1931, senator în Parlamentul României

În vara anului 1919, pentru că bolșevicii lui Bela Kun amenințau România și refuzau să se retragă pe linia Franchet D Esperey propusă de Antantă, trupele române au înaintat spre Ungaria, ocupând Budapesta și terminându-i visurile de mărire ale lui Bela Kun, care, refugiat în URSS, va continua să se poarte la fel de nesăbuit, eșuând în acțiunea de a crea o republică sovietică în Germania, fiind executat de Stalin, în timpul epurărilor interbelice.

Conform proverbului bătrânesc „scapi de dracu și dai de tac-su”, administrația militară românească din Budapesta a facilitat accesul la putere al „amiralului fără flotă”, regentul Miklos Horthy care va uita ajutorul românesc și va ordona ocuparea Ardealului de Nord Vest după Diktatul de la Viena și va măcelări femei, bătrâni și copii români pentru a „curăți terenul” în cel mai nazist stil posibil.

Cât despre Otto Roth, acesta a avut o soartă ceva mai bună. Născut la 6 decembrie 1884 la Mâtnicu Mare, Contantin Daicoviciu, Caral Severin, Otto Roth va profesa ulterior ca avocat la Timișoara. A decedat la 22 aprilie 1956, în Timișoara.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*